Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găeşti, judeţul Dâmboviţa) este un artist român, muzician şi virtuoz al naiului, supranumit “Regele Naiului“. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit şi fluierul lui Pan), reuşeşte să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile şi genurile muzicale, revoluţionând sunetul la scară universală şi aducând naiul în atenţia publicului modern.
Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist şi în domeniul literar şi al artelor plastice, publicând versuri, eseuri şi o carte autobiografică, şi expunând picturi proprii în ţară şi în străinătate.

Biografie

S-a nascut la Gaesti, la 6 aprilie 1941. Atras de muzica lautarilor, se inscrie la scoala de muzica din orasul natal, sperand sa studieze acordeonul. In schimb a fost repartizat la o clasa de nai, unde a demonstrat o abilitate extraordinara pentru instrument. In 1955 se inscrie la scoala speciala de muzica din Bucuresti (astazi Liceul de Muzica “Dinu Lipatti) la clasa profesorului Fanica Luca. In 1959 obtine Premiul I si titlul de laureat pe tara. In acelasi an a inregistrat primele melodii, compozitii proprii in stil folcloric cu Orchestra Populara a Radiodifuziunii Romane. Un alt premiu important, insa obtinut cativa ani mai tarziu este cel de la Levadia, Grecia. Dupa bacalaureat (1961), se inscrie la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti pe care il absolva in 1966 (sectia Pedagogie), iar in 1968 clasa de dirijat de cor cu D.D. Botez si dirijat orchestra cu Iosif Conta.

In 1966 este angajat director la Ansamblul Ciocarlia avand sub bagheta sa 300 de artisti: orchestra simfonica, corpul de balet, orchestra populara si solistii. In 1966 realizeaza primul disc Electrecord care continua in mod exclusiv compozitiile sale in cel mai autentic spirit popular, printre care si faimoasele sale piese: Doina de Jale si Doina ca de la Visina, iar in 1968 realizeaza cel de al doilea disc. Intre 1968 si 1970 face primele turnee in R.F.G, Elvetia, URSS, China, obtinand un succes impresionant.

Din 1969 pleaca prin demisie de la Ansamblul Ciocarlia, iar in 1970 formeaza primul taraf concertistic cu care fulmineaza la Paris pe scena teatrului “Vieux Colombier” in 45 de recitaluri, cantand pentru prima oara la cele 4 naiuri-soprano, alto, tenor, bas- pe care el insusi le-a creat in 1968. Introducand naiul in toate stilurile si genurile muzicale, revolutionand sunetul la scara universala, castiga aprecieri elogioase din partea celor mai mari muzicieni ai lumii printre care : Sergiu Celibidache, Hanz Hollinger, Maurice Bourg, Henri Dutilleux, Pierre Boulez si altii.

Incepand din acest moment se declanseaza in Europa si apoi treptat in toata lumea o euforie generala. Din America si Canada pana in Australia, Japonia si Africa de Sud, toata planeta ovationeaza in sali arhipline pe Zamfir si echipa sa. In 1972 creeaza stilul Nai-Orga, introducand repertorii noi si largind considerabil paleta de expresii de interpretare a naiului.

In 1974 compune prima “Misa pentru Pace” pentru nai, cor, orga si orchestra, inregistrata la Bucuresti cu Orchestra Radio si Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu. In 1976, single- ul sau “Ete d’amour” devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului. Intr-unul din turneurile care au urmat il cunoaste pe compozitorul si dirijorul german James Last, cu care Zamfir a colaborat pentru ” Pastorul Singuratic”, al doilea hit European al sau. Ambele cantece anuntau venirea unui sunet nemaiintalnit pana atunci, si, judecand dupa recunoasterea internationala care a urmat, un sunet asteptat de milioane de oameni. Au urmat turnee in SUA la Carnegie Hall si Kennedy Center, Australia, Noua Zeelanda, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franta, Elvetia, Austria. Aduna peste 90 de discuri de aur si platina, 4 discuri de aur in Africa de Sud, 4 discuri de platina in Noua Zeelanda, 4 discuri de aur in Australia. In 1981 discurile sale sunt lansate pe piata americana. Pana in 1985 albumele sale au fost vandute in milioane de copii in SUA si Canada. In SUA obtine 2 discuri de aur, fapt unic pentru un artist european, iar in Canada, prin cele 5 milioane de discuri vandute bate toate recordurile. In Franta, Germania, Austria si Belgia primeste titluri si medalii, discuri de aur si platina, Ordinul Meritul Cultural al Frantei, titlul de ofiter si cavaler al Frantei, Belgiei si Luxemburgului. In 1982 creaza prima rapsodie si primul concert pentru nai si orchestra pe care le inregistreaza pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, la pupitru Lawrence Foster. In 1984 creaza primul cvintet pentru nai si cvartet de coarde numit Cvintetul Plopilor, pe care l-a cantat cu Cvartetul “Oxford” din Toronto in trasmisie directa la Radio; compune numeroase lucrari camerale pe care le-a executat cu celebrul cvartet “Enescu” in Franta si Germania. In 1986 inregistreaza primul disc cu repertoriu baroc printre care Dublul Concert in re minor pentru vioara si oboi de J.S.Bach cu British Chamber Orchestra. Intre 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican fiind primul muzician care a cantat in timpul misei private a Papei Ioan-Paul al II-lea, primind medalia Vaticanului si de doua ori diploma Universitatii “Don Bosco” din Roma. Primeste de doua ori medalia de aur a Asociatiei din cadrul Academiei “Arta-Stiinte si Litere” a Frantei, de doua ori Premiul Academiei “Charles Cros”, premiile “Titera de aur” in Franta si “Sagetatorul de Aur” in Italia, discuri de aur in Elvetia si Germania.

Efectueaza turnee prestigioase in America Latina (in Columbia unde primeste ordinul Comandorului din partea Presedintelui) in Ecuador si Venezuela unde este invitat pentru o mare campanie publicitara cu ocazia filmului “Ciao Cristina” care intrebuinteaza o compozitie de-a sa ca tema principala. Este solicitat pentru inregistarrea muzicii filmului “Picknic at Hainging Rock”, “Once upon a time in America” si “Karate Kid”, in Australia, in Italia si la Hollywood de catre compania Paramount. Dupa 1990 revine din exil si isi continua concertele si turneele in Franta, Elvetia si mai ales Turcia unde este declarat cel mai popular compozitor si artist al secolului XX. Autor a peste 300 de lucrari in stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental si simfonic, Gheorghe Zamfir desfasoara o asidua activitate ca profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, unde s-a creat prima catedra de nai din lume, continuand sa concerteze pe scenele cele mai prestigioase cu orchestre simfonice, camerale, recitaluri cu pian sau orga cu grupul folcloric, impunandu-se de peste 5 decenii ca unul din cei mai mari artisti ai lumii, si cu siguranta cel mai complex muzician roman in viata. Repertoriul lui G.Zamfir este unul dintre cele mai variate. El cuprinde compozitori din perioada Baroca si Clasica precum Bach, Corelli, Vivaldi, Telemann, Schubert, Schumann, Puccini, pana la compozitori contemporani cunoscuti precum Lennon, McCartney, Billy Joel si Elton John. Trebuie sa amintim si compozitiile proprii, incepand cu concerte pentru orchestra si nai, pana la simple melodii reflecatand traditiile muzical-populare romanesti:
- “Gloria”-1975
- “Suflul Timpului”(piesa cu caracter pre-clasic), 1974
- “Culori de Toamna”( a fost inregistrata pe disc Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, dirijata de Lawrence Foster)
- “Impresie Romantica”(pentru nai si pian), 1988
- “Omagiu lui J.S. Bach” (inregistrata pe disc Phillips cu pianistul Georges Reboul, Paris, 1973)
- “Valsul Verde”
- “Valsul Negru”
- “Simfonia Lirica”

Gh. Zamfir a publicat de asemenea 3 volume de versuri, 2 volume de eseuri, o carte autobiografica (Binecuvântare şi blestem, carte autobiografică, 2000) si a avut 4 expozitii de pictura in tara si strainatate. De asemenea, patroneaza si o fundatie care ii poarta numele si care serveste generoase si inalte scopuri umanitare si culturale.

Activitate politică

Întors în ţară după Revoluţie, Gheorghe Zamfir devine, pentru scurt timp, membru al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista România Mare îi atribuie afirmaţii antisemite, din cauza cărora, în 2002, nu i se permite să concerteze în Israel, fiind oprit la aeroport şi obligat să se înapoieze la Bucureşti. Am căzut într-o capcană, declară în 2003 Maestrul, într-o conferinţă de presă la Tel Aviv, afirmând că afirmaţiile din revistă nu îi aparţin şi argumentând că nu este antisemit. Ziarul Yediot Aharonot scrie că, din cauza a trei luni nefericite, nu se poate şterge cariera de 48 de ani a unui artist care este considerat printre primii zece muzicieni din lume.
Mai târziu, Gheorghe Zamfir descrie astfel această experienţă politică:
„Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul şi de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit şi m-au uitat. Sunt foarte trist şi dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat.”
Premii şi distincţii primite

De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primeşte numeroase premii, distincţii şi medalii, printre care:

* Medalia Vaticanului
* Ordinul Meritul Cultural al Franţei
* Titlul de Ofiţer şi Cavaler al Franţei, Belgiei şi Luxemburgului
* Ordinul Comandorului în Columbia
* Diploma Universităţii Don Bosco din Roma, de două ori
* Medalia de aur a Asociaţiei din cadrul Academiei de Artă, Ştiinţe şi Litere a Franţei, de două ori
* Premiul Academiei Charles Cros
* Premiul Ţitera de aur în Franţa
* Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia

Creaţii muzicale originale

Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Printre acestea se numără:

* Doina de jale şi Doina ca de la Vişina, compoziţii pentru nai în spirit popular (1966)
* Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă şi orchestră (1974)
* Concert pentru nai şi orchestră (1982)
* Cvintet pentru nai şi cvartet de coarde (Cvintetul Plopilor, 1984)
* Conceptul muzical Totus Tuus, set de piese pentru nai, orgă şi grup vocal bărbătesc (2005)

Discografie selectivă
* Flute de Pan et orgue (2007)
* Gheorghe Zamfir and friends (2007)
* Koenig der Panfloete (2007)
* TOTUS TUUS – In memoriam Ioan Paul II (2005)
* Doina de l’amour (2004)
* Magic of the panpipes (2004)
* 20 panpipe favourites (2003)
* Colinde
* Sunetul românesc – Colecţia de Aur, Vol. 1 (2002)
* Anii 70 – Colecţia de Aur Vol. 2 (2002)
* Anii 70 În lume – Colecţia de Aur Vol. 3 (2002)
* Melodii Celebre – Colecţia de Aur, Vol. 4 (2002)
* Opere nemuritoare – Colecţia de Aur, Vol. 5 (2002)
* Cele mai frumoase Doine – Colecţia de Aur, Vol. 6 (2002)
* Murmures de la Foret (Forest Murmers) (2002)
* Music from the movies (2002)
* Legenda Românească (2001)
* Love Story Of The Panpipe – Classical – 60 Years Jubilee (2001)
* Love Story Of The Panpipe – Folklore – 60 Years Jubilee (2001)
* En France (2001)
* A feeling of romance (2000)
* Flutes romatines 1 (2000)
* In Scandinavia (2000)
* Millenium collection (2000)
* A feeling of Christmas (1999)
* Glorious pipes (1999)
* Die goldene Panflöte (1998)
* Lonely shepperd (1997)
* Songs of Romance, Vol. 1 (1997)
* Like a breaze (1997)
* Gheorghe Zamfir – Collection (1997)
* Panfloete und Orgel, Vol. 1 (1997)
* Panfloete und Orgel, Vol. 2 (1997)
* Panflute hits (1997)
* Comme une brise (1995)
* Panpipe moods (1995)
* Das Klagende Lied des Einsamen Hirten (1995)
* Der zauber der Panflöte (1995)
* King of the Pan Flute – and Other Favorites – (1994)
* Comme une brise (1994)
* L’ame roumaine (1994)
* Das klagende lied das ein (1994)
* Romanian Flute (1993)
* Love songs (1991)
* Greatest hits (1990)
* Fantasy (1990)
* Beautiful dream (1988)
* Classics by candlelight (1988)
* Harmony (1987)
* Picnic at Hanging Rock (1977)
* Impressions (1977)
* The Fantastic Gheorghe Zamfir (1971)

Filmografie

Participă la coloana sonoră a următoarelor filme:

* Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond) , 1972
* Le retour du Grand Blond (Întoarcerea Marelui Blond), 1974
* Picnic at Hanging Rock (Picnic la Hanging Rock), 1975
* Once upon a time in America (A fost odată în America), 1984
* The Karate Kid (Karate Kid), 1984
* Paradise, 1984
* Margarit i Margarita, 1989
* Omohide poro poro (Memories of Yesterday), 1991
* Celeste, 1991
* Preku ezeroto (Across the Lake), 1997
* Kill Bill. Vol.1, 2003

Bibliografie

• Gheorghe Zamfir: Binecuvântare şi blestem, Editura Mirador, Arad, 2000, ISBN 973-9284-56-6
• Gheorghe Zamfir: În inima întristată a barocului, versuri, Editura Junimea, Iaşi, 2002, ISBN 973-37-0784-8
• Gheorghe Zamfir: Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan, Paris: Chappell S.A., 1975, ISBN 88-8291-286-8
• Victor Crăciun: E-un cîntec tot ce sînt: convorbiri cu Gheorghe Zamfir, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975
• Jurnalul Naţional: Ediţie de colecţie din 1.06. 2007
• Sebastian Stoica: Zamfir, un maestru al naiului românesc, Revista Atheneum din 21 ianuarie 2006
• Răzvan Mihai Vintilescu: Gheorghe Zamfir, dat afară de la nai pentru că a “cîntat” la minister, Cotidianul, ediţia din 1.10.2005
• Pagina de web lui Gheorghe Zamfir
• Gheorghe Zamfir pe IMDb
• Gheorghe Zamfir pe Romania on Line
• Gheorghe Zamfir cântând “Păstorul singuratic” (The Lonely Shepherd)
• Son Art: Artişti: Gheorghe Zamfir
• muzicabuna.ro: Ştiri 2005: Gheorghe Zamfir a devenit doctor în muzică
• ISRO Press, newsletter: Bună dimineaţa, Israel!
• EN CDGO.com: Gheorghe Zamfir – Artist’s file
• wikipedia.org

Pentru mai multe videoclipuri intrati pe RomaniAdevarati

Daca ti-a placut acest articol cumpara-mi o carte!